Apel de vânzare într-o limbă străină: cum să nu vă obligați — drepturile dvs. în România

1. Formularul nu este comandă — iar apelul nu este contract până nu acceptați în scris

Cererea de apel este doar o cerere. În România există o regulă care lipsește în multe state UE: când profesionistul sună consumatorul pentru a încheia un contract, trebuie să-i confirme oferta pe un suport durabil, iar consumatorul este ținut de ea abia după ce o semnează sau trimite acceptarea scrisă (art. 8 alin. (6) din OUG nr. 34/2014). Cu alte cuvinte: un „da“ spus în receptor nu este contract. Cel care sună trebuie, în plus, să-și dezvăluie la începutul apelului identitatea și scopul comercial al apelului și să vă dea, înainte de încheierea contractului, informațiile despre produs, preț, livrare și retragere (art. 6). Dacă apelul are loc într-o limbă pe care o înțelegeți doar parțial, aceste informații nu ajung la dvs. — și acesta este un motiv suficient să nu acceptați. „Nu înțeleg, trimiteți-mi în scris“ este un răspuns pe deplin conform legii.

2. Suportul durabil — documentul dvs. cel mai important

Oferta confirmată trebuie să conțină firma și adresa vânzătorului, produsul, prețul, condițiile de livrare și informarea despre retragere cu formularul-tip. Ea, nu apelul, este ceea ce prezentați într-un litigiu. După încheiere, vânzătorul vă transmite și confirmarea contractului pe suport durabil — cel târziu la livrare. Dacă nu a venit nicio confirmare sau a venit într-o limbă pe care nu o înțelegeți, nu confirmați nimic: fără acceptarea dvs. scrisă, contractul pur și simplu nu există.

3. Paisprezece zile — și când nu ajută

Dintr-un contract la distanță vă puteți retrage în 14 zile de la primirea produsului, fără motiv (art. 9); dacă nu ați fost informat despre acest drept, termenul se prelungește cu 12 luni (art. 10). Există o excepție importantă la suplimentele alimentare: produsele sigilate care nu pot fi returnate din motive de protecție a sănătății sau de igienă nu se returnează dacă le-ați desigilat după livrare (art. 16 lit. e). Concluzie practică: nu deschideți flaconul până nu v-ați hotărât. Un colet ramburs nepreluat se întoarce la expeditor — și acesta este un mod de a nu încheia tranzacția când în apel a rămas ceva neclar.

4. Cine răspunde pentru produs — și cine pentru apel

Partea contractantă este vânzătorul, nu pagina unde ați lăsat numărul și nici distribuitorul de pe etichetă. Pentru neconformitatea produsului răspunde vânzătorul timp de doi ani de la livrare (OUG nr. 140/2021). Limba centrului de apeluri nu este în sine o încălcare — legea română nu cere ca apelul de vânzare să aibă loc în română — dar obligațiile de informare sunt valabile indiferent de limbă, iar fără oferta pe suport durabil și acceptarea dvs. scrisă contractul nu ia naștere. Cu sesizări vă adresați Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor; practicile comerciale agresive sau înșelătoare sunt reglementate de Legea nr. 363/2007.

5. Cinci întrebări de pus în orice limbă

1. Care firmă vinde și ce adresă are?
2. Care este prețul total cu livrare — și este singura sumă?
3. Când și cum primesc oferta pe suport durabil?
4. Câte zile am pentru retragere și unde returnez produsul?
5. Pot să nu preiau coletul dacă mă răzgândesc?

Dacă la vreo întrebare nu primiți un răspuns clar, răspunsul dvs. este simplu: „nu“ — și așteptați suportul durabil. Un supliment alimentar, chiar cu o etichetă bună, nu este motiv să confirmați ceva ce nu ați înțeles.

Surse

1. OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii — art. 6, 8 alin. (6), 9, 10, 11, 14, 16 lit. e) (legislatie.just.ro)
2. OUG nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri (legislatie.just.ro)
3. Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților (legislatie.just.ro)
4. Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor (art. 8 alin. (6) — contracte prin telefon) — EUR-Lex
5. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor
6. Legea nr. 56/2021 privind suplimentele alimentare (legislatie.just.ro)
7. Ordinul nr. 1069/2007 pentru aprobarea Normelor privind suplimentele alimentare (legislatie.just.ro)
8. Ministerul Sănătății
9. Directiva 2002/46/CE privind suplimentele alimentare — EUR-Lex
10. Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate — EUR-Lex
11. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 — lista mențiunilor de sănătate permise, versiune consolidată — EUR-Lex
12. Hotărârea Curții de Justiție a UE din 30.04.2025, C-386/23 — mențiuni pentru substanțe vegetale „on hold“
13. Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal
14. EFSA — limite superioare tolerabile de aport (zinc 25 mg pe zi)